

Titlu: Tineri membri ai partidului Noua Dreaptă sosiţi din afara oraşului au defilat pe străzile oraşului nostru.
Aceştia au depus coroane la crucea aflată în curtea Bisericii Ortodoxe în semn că nu i-au uitat pe acei martiri care au fost decapitaţi după pătrunderea trupelor horthyste. Încă din momentul depunerii coroanei au dat semnale de ură faţă de maghiari, prin intermediul unei inscripţii cu textul “Nu uităm, Nu iertăm!”.

Organizaţia extremistă a adus şi 20 de persoane cunoscătoare a artelor marţiale pentru eventualitatea în care ar fi existat conflicte cu localnicii. Nu s-a întâmplat acest lucru. Însă membrii HVIM i-au aşteptat cu steaguri în Parcul Central. În materialul informativ postat pe pagina web a celor de la Noua Dreaptă aceştia îşi exprimă revolta cu privire la faptul că abia dacă au auzit câteva cuvinte româneşti în oraş şi îşi exprimă convingerea cum că ar trebui stârpită maghiarimea.

Discursul camaradului Cristian Grigoraşi,
lider Noua Dreaptă filiala Braşov
Anul 1940 reprezintă pentru români cea mai neagră filă de istorie.
În numai câteva luni am pierdut o treime din ţară, după cedarea Bucovinei şi a Basarabiei de Nord către URSS (17 iunie), la 30 august pierdeam Ardealul prin odiosul Dictat de la Viena, ca numai dupa circa o săptămână, pe 7 septembrie, să cedăm şi Cadrilaterul bulgarilor.
Dintre toate, cea mai întipărită în memoria românilor va rămâne cedarea Ardealului, ca urmare a crimelor făptuite de armata horthystă, sprijinită de o bună parte a etnicilor maghiari localnici. În doar 11 zile, criminalii unguri au ucis aproximativ 1.000 de români.
Masacrele au început în 7 septembrie, când în localitatea bihoreană Mihai Bravu horthyştii au ucis 22 de români şi au continuat până pe 18 septembrie, când 58 de români au fost decapitaţi în centrul oraşului Gheorgheni, judeţul Harghita.
Însa cel mai afectat de teroarea horthystă a fost judeţul Sălaj, unde au fost masacraţi 477 de români. Cele mai lovite de soartă au fost localitaţile Ip, cu 157 de martiri, şi Traznea, cu 87. Singura vină a acestor oameni a fost că s-au născut români.
Voi cita în continuare pe singurul supravieţuitor al masacrului de la Ip:
“O viaţă întreagă am fost obsedat de sentimentul singurătăţii, dar acum sunt cu adevărat copleşit de acest sentiment. Am rămas singurul supravieţuitor al Odiosului Masacru de la Ip, a cărui inima încă mai bate. Pe retina minţii mele nu s-a şters niciodată culoarea sângelui ţâsnit în urma glonţului tras asupra unor oameni nevinovaţi. În urechi simt golul amar lăsat de bubuitul armelor în miez de noapte.. Încă mai trăiesc pentru că sunt în măsură să rostesc cuvântul Ip. Va iert pe toţi, pentru toate!”
Gavril Butcovan, singurul supravieţuitor al Masacrului de la Ip, 13-14 Septembrie 1940, Noaptea Înălţării Sfintei Cruci
DAR NOI DRAGI CAMARAZI
NICI NU UITĂM
ŞI NICI NU IERTĂM!!!
Biroul de Presă Noua Dreaptă Braşov
23 septembrie 2009





























Mama lor de unguri nesimtiti!!!